joi, 10 ianuarie 2013

Chestii de fete - Azi despre ten cu probleme

Chestii de fete pe ordinea de zi. Cred că nu sunt singura invidioasă pe cele cu tenul de porţelan, fără puncte negre, riduri şi piele de catifea. Cum în viaţă nu prea ai parte de ce îţi doreşti mă aflu în categoria femeilor cu ten problemă.

E gras pe alocuri, uscat în altele, un mix cum greu găseşti, de nedorit oricum. De prin facultate am făcut turul medicilor dermatologi, am încercat toate cremele posibile, beau apă pentru hidratare, am folosit loţiuni tonice, am făcut sesiuni cu laser şi alte aparate minune, dar tot aveam probleme.

Şi când nu ai un ten frumos ţi se pare că toată lumea se uită la tine şi ai vrea să îi opreşti, să le explici că ai făcut tot ce se putea pe lumea asta, dar tot nu ai obţinut marele premiu: adică ten de porţelan, cu piele de catifea. Acum e mult mai bine.

Formula magică? Multă muncă, ca să fiu sinceră. Se numeşte o sesiune de curăţare lunară a tenului, la Slimart, cremă de faţă Dr Kadir (pe care probabil doar la Slimart se găseşte, dar fac minuni aceste produse), propolis dimineaţa pe zonele cu probleme, înainte de machiaj, seara mix de creme anti acnee şi ten cu probleme, când e nevoie cremă de gălbenele, beau multă apă, plus apă termală, ulei de argan, aer curat şi soare. Nu e advertorial articolul, dar azi am trecut pe la cosmetică, un an de când mă ţin de sesiunile lunare de curăţare şi mi-a spus cosmeticiana că se vede. Eforturile nu au fost în zadar.

Aşa că fetele cu probleme pot încerca, deşi e recomandată şi o vizită la dermatolog.

Mult succes pentru un ten perfect, fără photoshop!

luni, 7 ianuarie 2013

Vină

Nu am exagerat cu rezoluţiile pentru noul an. Asta pentru că încerc să nu provoc "soarta" sau să îmi ofer singură motive de depresie, când o să fie vremea să fac bilanţul. Începutul de an e mai greu pentru mine, deoarece se dublează, oarecum, cu ziua de naştere. În orice caz, deja am încălcat un lucru propus: să mănânc mai puţină ciocolată. Nu destul că nu ar trebui să mănânc deloc, pofta ucigătoare de frumuseţe, dar aducătoare de calorii şi endorfine, îmi vine pe la miezul nopţii.

Blestemată dependenţă, în faţa căreia cedez, de parcă nu am nicio putere, mi se dizolvă ambiţia şi mă grăbesc spre dulap ca să găsesc ciocolata. Ştiind că procedez ca un hoţ încerc să ascund ambalajul că nu care cumva să îl vadă cineva, dacă se poate nici măcar eu. Şi acum când scriu, simt o vină ucigătoare, pe care încerc să o maschez mergând cât mai mult pe jos. Şi cum păcatul este dulce la propriu, dar şi la figurat, ciocolata nu îmi provoacă stări de rău, aşa cum o fac alte mâncăruri, pe care le evit ca să pot funcţiona în parametrii normali.

Şi tot din seria obiceiurilor proaste: încep să devin din ce în ce mai dependentă de telefon. Mai tot timpul îmi oferă motive să fiu încântată de el.
Mă simt uneori ca Raj:))

Blestemată tehnologie, care mă transformă într-o sclavă. În rest, numai de bine cum se spune. Adică un nou an nu prea poate schimba multe.