Septembrie puber

Dialoguri mute, tinute in minte, in care personajele devin modele de comunicare. Monologuri stupide, tinute cu voce tare, in fata oglinzii sau a monitorului. Tipete aruncate printre usi trantite, dar uneori lasate intentionat larg deschise, ca sa nu dauneze ecoului. Injuraturi aruncate printre dinti, pentru ca deh, domnisoarele sunt niste "lady", care au crescut la "pensionul" vietii, unde maxima obscenitate era intrupata de cuvantul "ce dracu". Privirea tampa pe ecranul telefonului cand astepti sms-ul care sa te invete cum sa treci pentru lucrurile care iti sfideaza logica. O foaie de hartie, niste litere, niste cifre si un creier care refuza sa inteleaga. O fata acoperita pe jumate de niste ochelari supradimensionati, casti in urechi, iar ochii pititi dupa sticla fumurie urmaresc iuresul. O revista uitata pe canapea, insa gandul undeva departe, fara tinta. Receptorul telefonului fix atarnand, iar ea pitita intr-un colt, pentru ca uneori vestile se digera mai bine daca esti impresurata de unghiuri. Viziune nocturna, in 3D, pentru ca Caleea Lactee se vede mai bine sub apa. El, undeva departe, seteaza alarma. Ultimul gand inainte de somn: sa o trezesc pe ea. Insa ea, nu are nume, e ceva ce ii umple viata, dar nu vede asta. Ea asculta, dar inainte stinge lumina. Si citeste in somn propriile ganduri. Cand o sa fie trezita ii va spune. Pacat ca somnul va fi amnezie, iar ziua va fi doar o alta zi de toamna, de septembrie puber, in care se va schimba ceva, desi toate vor ramane la fel.

E vremea povestilor

De vreo cateva saptamani imi place sa aud si sa spun povesti. E ca si cum as reedita o parte din copilarie. Nu am nicio nostalgie in mod special, dar imi place sa imi imaginez si sa creez. Mai mult chiar, imi place sa stau la povesti. Parca uitasem cum e, dar am redescoperit cum se face asta. Si discutiile sunt placute chiar si cand se fac intre doua persoane care aparent la prima vedere nu au nimic in comun, insa descopera pe parcurs ca au mai multe decat si-ar fi imaginat vreodata. Poate si nostalgia toamnei ma indeamna la asta. Asa ca eu o sa ascult, spun si citesc povesti, incercand sa ma detasez cat mai mult posibil de vestile proaste.

Primul gand

Nu de putine ori mi se intampla sa spun ca nu e nimic nou in ceea ce vad sau aud, insa acum o ora mi-am dat seama ca lucrurile nu sunt chiar asa. Am incercat sa imi aduc aminte cu ce gand m-am trezit in fiecare dimineata a anului 2010. Ei bine nu mi-am adus aminte prea multe dimineti, poate doar cateva asa, care s-au dovedit a fi mai exceptionale si iesite din rutina. Dar despre gandurile din restul zilelor nu mai stiu nimic. Ei bine aici e noutatea, inseamna ca in fapt dorm mai mult timp decat as crede. Sper ca primul meu gand de maine dimineata sa ramana in amintire si sa imi aduc aminte de el toata viata. De ce? Pentru ca primul gand iti determina intreaga stare din acea zi.