2010 - despre suflet

Sfarsitul anului 2010 se aseamana la mine cu "amintiri din viitor". Nu mi-ar fi trecut prin minte in ianuarie ca voi avea parte de lucruri care mi le-am proiectat sa se intample dupa sfarsitul lumii, ( de care sunt convinsa de multe ori ca nu o sa il prind). A fost ca o zbatere din aripi, ca un zbor contra furtunii, iar momentele cu soare foarte intense. De multe ori nu a existat cale de mijloc, ci doar fierbinte si gheata. Compromisuri,incapatanari, oameni frumosi cunoscuti, implicare in activitati senzationale, prieteni adevarati, munca multa, carti de capatai si politica zbuciumata. Am pierdut una dintre cele mai importante persoane din viata mea, dar in urma ei a ramas asta: facem sa fie bine. Am infruntat multi demoni pana mi-a aparut in cale un inger. Intr-o societate strans ancorata in realitate m-am plimbat intre miracole si cinism, intelepciune si impuls. Acum la sfarsit cand fac bilantul nu pot decat sa spun ca optimismul straluceste cu ajutorul fatalismului. Si, in plus, o sa facem ca si pana acum: sa fie bine.

O poveste de viaţă

Am primit acest mesaj disperat. Dacă putem să îi ajutăm...

Ea: "Prietenul meu n-a fost părăsit niciodată de o femeie. M-a rugat pe mine să fac asta. Adică să îl părăsesc înainte să o facă el. Mi-a promis că îmi va găsi un băiat mai bun ca să nu sufăr prea tare. Dar, dacă el nu a fost niciodată părăsit de o femeie, înseamnă că e foarte greu să găsească pe cineva mai bun, nu?”

El: "Am rugat-o pe prietena mea să mă părăsească pentru că nu am avut niciodată o asemenea experienţă. Sunt îndrăgostit de ea. E o fată extraordinară şi de aceea cred că nimeni în afară de ea nu merită să îmi ofere această ocazie. I-am promis că îi voi găsi un partener mai bun decât mine. Se oferă cineva?”

Poveste de timp liber

E placut sa treaca timpul pe langa tine si sa nu ai nicio grija. E placut sa ai casa plina de prieteni si cadouri. E placut sa ti se scurga zilele mergand in vizite si depanand amintiri de peste an si din calatorii. E ca si cum lumea se comprima intr-o bula de poveste. E placut sa simti fluturi in jur, chiar daca afara e frig. E si timpul in care se face bilantul de sfarsit de an, iar pe lista se trec doar faptele bune si se sterg amintirile urate. Acum se trag concluziile, lectiile si se construiesc planurile de viitor.

Ca la sfarsit de an III

Nu vi se pare ca rabdarea e ceva demodat in ziua de azi. Pai traim in societatea produselor instant, a informatiilor pe care le poti procura repede, a relatiilor pe fuga, drept urmare rabdarea nu isi mai are locul. Pacat. E o virtute care cu cat e mai veche, cu atat e mai pretioasa. Si nu spun doar eu asta. Seria de interviuri retrospectiva continua. Azi a fost Ioan Oltean. "De aceea, vreau ca Dumnezeu sa le dea sanatate tuturor romanilor, sa le dea putere sa mai rabde", a spus vicepresedintele PD-L. Continuarea interviului o puteti citi pe Ziare.com.

Ca la sfarsit de an II

Vremea de afara o suport doar prin prisma faptului ca este vineri. Seria de interviuri retrospectiva continua. Azi a fost Sebastian Lazaroiu. "Politicienii mai pot face ceva. Sa se sacrifice si sa promoveze tineri cat mai multi, sa se vada ca ii promoveaza, nu formal, adica sa ii puna in fata si sa stea ei in spate. Sa faca asta activ, sa se vada ca fac asta, sa renunte la lucruri in favoarea lor sa ii ajute, sa ii sprijine, asta pot face". Continuarea interviului o puteti citi pe Ziare.com.

Sa aveti un weekend frumos!

Ca la sfarsit de an

Mai sunt cateva zile pana scapam de anul 2010. A fost un an agitat nu doar din punct de vedere profesional, ci pe toate palierile. Pentru ca e nevoie de raspunsuri m-am gandit sa realizez o serie de articole retrospectiva cu pioni principali din fortele politice care conduc tara noastra. Primul din aceasta serie a fost cu Adrian Nastase. Interviul integral il puteti citi pe Ziare.com. Maine dimineata continua seria...surpriza cu cine....
In rest e munca multa, dar si satisfactiile sunt pe masura in aceste zile. Cred ca pot vorbi si eu de optimism moderat. Desi la inceputul saptamanii am fost cam suparata pe colegii mei din presa. Unii cred ca stiu despre ce e vorba, dar trec eu si peste asta.

Another story - Capitolul IV

A stat sub ochii ei, multa vreme. Mister ascuns in cuvinte, articole si cateva intalniri pasagere, virtuale, dar si reale. Prinsa in treburile, revelatiile si intuitiile feminine, nu a realizat, ca tineretea-i era povara pe care o purta. Era atat de zglobie, dramatica, incat uneori se transforma intr-un val de ignoranta. Traia intr-o lume impodobita de accesorii, dar valul nu il vedea, insa misterul era acolo. Pana intr-o seara, cand din greseala, luata cu alte drame, a primit un sms, la intamplare. Si-a dat seama ca era un numar intr-o agenda, insa important e ca era. S-a reintors la tineretea-i. Insa, cumva, nestiind exact cum, valul ignorantei s-a mai diluat. Si in ziua x, cand l-a revazut, a realizat ce haine grele poarta. Si de atunci se intreaba: Cand indeplinirea unei dorinte arzatoare tine de rezolvarea unui mister, de unde se incepe?...Poate el ii va da raspunsul, desi e mai usor sa gasesti capatul infinitului.

Poetic

Nu-mi presimţi?

Nu-mi presimţi tu nebunia când auzi
cum murmură viaţa-n mine
ca un izvor
năvalnic într-o peşteră răsunătoare?

Nu-mi presimţi văpaia când în braţe
îmi tremuri ca un picur
de roua-îmbrăţişat
de raze de lumină?

Nu-mi presimţi iubirea când privesc
cu patima-n prăpastia din tine
şi-ţi zic: O, niciodata n-am vazut pe Dumnezeu
mai mare!?

Lucian Blaga

Eu si fotbalul

Rar femei care sa se priceapa la fotbal, iar eu ma numar printre ele. Recunosc ca am avut vreo trei luni de zile, acum 3 ani, cand citeam din scoarta in scoarta Pro Sport si Gazeta Sporturilor. Chiar eram dedicata si incercam sa inteleg cat mai multe, doar faceam parte dintr-o redactie de sport. Numai ca drumurile ni s-au despartit si eu am ajuns sa scriu despre moda, iar acum despre politica. Ciudat drum, nu? Tot atunci faceam parte din categoria femeilor care tinea cu echipa care era antrenata de Razvan Lucescu. Am trecut si peste asta. De vreo jumatate de an am ajuns, asa usor, pe nesimtite, sa arunc cate un ochi spre acest domeniu, sub influenta unei persoane foarte dragi mie. Insa filmul pe care l-am vazut recent mi-a deschis perspectiva. The Miracle Match este un film care vorbeste despre un vis care a fost indeplinit, despre niste oameni care au dat tot ce au putut sa faca istorie.

"On 29 June 1950, at the 1950 FIFA World Cup in Brazil, the United States defeated England 1–0 in a group match. This unexpected result has led to the match being described as the "Miracle on Grass". Mai multe despre acest meci puteti citi pe Wikipedia.

Nu stiu inca, dar e posibil sa devin microbista. Incredibil:)). Sa aveti un weekend superb si poate aveti timp sa va uitati si la film.

Aici e Romania. Conteaza doar?

Mi-a ramas lipita de creier o replica dintr-un film care suna asa: "Aici e SUA. Conteaza doar corpul si visele tale". Si m-am tot gandit cum ar suna, in doua propozitii, sa spun ceva despre Romania. "Aici e Romania. Conteaza doar...."???

Punctele pot fi inlocuite in functie de imprejurari. Una dintre problemele arzatoare ale tarii noastre o reprezinta rromii. In toamna presa internationala era invadata de articole, de aprobare sau condamnare, a deciziei lui Sarkozy de a expulza rromii din taberele ilegale. Nu s-a gasit inca o solutie viabila, sugestii peste sugestii, dar nimic concret.

Si cum de obicei se evita sa se mearga la fondul problemei, dar totusi sa para ca se intampla ceva, un politician roman, adica Prigoana, s-a gandit sa propuna o lege prin care denumirea de rrom sa fie schimbata in tigan, ca sa nu se faca vreo confuzie. Adevarul este ca aici e problema: "confuzia". Normal ca acest lucru nu a ramas neobservat, iar presa internationala a comentat problema. Miercuri a aparut un articol despre asta in The Guardian. Acesta a fost scris de jurnalistul Rupert Wolfe-Murray. Mie mi s-a parut interesanta ipoteza pe care o lanseaza.

"In cazul in care rromii ar putea fi vazuti ca un bun national, nu in ultimul rand in termeni de forta de munca in viitor, intr-o tara cu o populatie in declin, probabil, statul roman si-ar da seama ca ar fi in interesul tuturor sa investeasca in integrarea rromilor, mai degraba decat sa ii ignore. Daca romanii ar aprecia faptul ca Romania este o tara multi-etnica, cu minoritati de mari dimensiuni (inclusiv o minoritate maghiara mare), si-ar da seama ca exista o putere in diversitate. Iar din istoria acestor minoritati ar putea tese o tehnica de consolidare a brandului tarii".

Acelasi jurnalist scrie un alt articol, pe aceeasi tema, in Time. Multi dintre comentatorii romani l-au condamnat pe Rupert Wolfe-Murray ca nu stie despre ce vorbeste. Eu tind sa cred ca are o idee, deoarece locuieste in Bucuresti. Are o experienta vasta, iar ca sa va convingeti de asta cititi despre activitatea lui pe Productive Communication Advisors.

Ma intreb, in cazul unei probleme majore, de ce nu acceptam sfaturile unor profesionisti, dar in schimb mediatizam ideea unui politician ca Silviu Prigoana, care face tot posibilul sa se faca remarcat?

Deci pana la urma "Aici e Romania. Conteaza doar...."....Doar ce???

Another story Capitolul IV

Privea pierduta tavanul. Auzea un freamat vag langa ea. A aruncat o scurta intrebare. Credea ca era una nimerita. A auzit un raspuns telegrafic: de ale mele. L-a lasat sa faca zgomot, tavanul avea o harta imaginara. A inteles care erau coordonatele "ale mele". S-a relaxat, i-a intors privirea, l-a sarutat si a zambit. Lucrurile urmau sa se aseze, chiar daca el inca nu o stia.

De luni

Am timp si nu prea. Daca sunt libera in weekend refuz sa am o relatie prea stransa cu laptopul si cu Internetul, asa cum o am in timpul saptamanii. Asa ca imi fac timp de altele. Deci am si nu prea timp. Dar recuperez repede. Azi, la un an de la alegeri, Geoana s-a gandit sa brodeasca o explicatie despre vizita la Vintu. Nu are rost sa mai fac completari. E ca si cum as spune eu acum de ce....(e o chestie prea personala ca sa o pot face publica:))). Mergand mai departe inca nu stiu care e faza cu Mos Nicolae, dar asta este. Se intampla si la case mari. Ramane de vazut cum se vor materializa planurile saptamana asta, deoarece am cateva.

Ca de inceput

Mi se intampla sa umblu in cutiile cu amintiri. Si atunci imi dau seama ca uneori mi-as dori sa pot vedea viitorul. Am plecat de mai multe ori la drum in brate cu motto-ul: Traieste fiecare zi in asa fel incat a doua zi sa nu ai niciun regret. Doar ca odata ajunsa la destinatie m-am trezit ca "traieste clipa" a batut toate argumentele. Rezultatele au variat pentru ca vorba unei prietene, preluata de la un mare comic, "asa-i in tenis". Iar cand ma apuc sa fac un raport de ansamblu ma trezesc ca vreau sa preiau controlul. Si incep sa strang pumnul, sa autodisciplinez actiunile si sa autoeduc simturile. Iar cand cred ca imi iese am brusc revelatii. E ca si cum mi s-ar arunca un pahar cu apa rece in fata, cand bate crivatul. Pentru ca eu strang pumnul si pierd printre degete esentialul, tocmai cand ar trebui sa ma relaxez. Pentru ca uneori avem tendinta ca la inceputul unui lucru sa planificam totul, sa luam controlul, iar cand asta nu se intampla frustrarile apar. Asa ca inceputurile se trateaza cu multa relaxare si o doza mare de instinct. Decat un pumn strans, mai bine o mana intinsa sau un umar pe care sa te odihnesti.

Ce e increderea?

Increderea e greu de caracterizat. Pana si pentru credinta s-a gasit o definitie care mie imi place mult: "Si credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd" - Evrei 11:1. Dar pentru incredere inca nu am gasit o definitie de care sa fiu pe deplin multumita. Pentru ca discut aici despre prea multe variabile. Pornind de la contextul in care esti pana la persoana pe care o ai in fata. Mergand mai departe increderea se poate castiga greu si pierde foarte, foarte usor. Se "intrupeaza" in cuvinte, fapte, tacere, priviri si mimica. Cum poti sa definesti o asemenea suma de lucruri, care de altfel, pe ele insele, se definesc greu. Si din cauza ca e greu de inteles, ca nu putem sa ii dam forma increderii, ne inchidem in noi si credem ca e mai simplu sa fim mereu in defensiva. Ajungem sa credem ca suntem batrani inainte de vreme si ne retragem in carapace. Poate un efort comun prin care sa fie definita increderea ar putea salva pe unii de la singuratate asumata. Cine ma ajuta?

Vin alegerile

Din ciclul obsesiilor pe care le-am impartasit virtual cu maestrul sociolog Turambarr pare ca vin alegerile. Recunosc ca scriu la o ora inaintata, dar asta nu inseamna ca nu stiu ce spun. Si totusi va intrebati de ce alegeri vorbesc? Pai cum? Voi nu ati vazut ca au inceput sa apara sondaje, asa ca mici ciupercute dupa ploaie. Probabil ca soarele tomnatic si uitat prin tara noastra a predispus la buna dispozitie si chef de munca in avans. Trebuie sa recunosc ca au si politicienii o parte buna. Care? Pai e o treaba sa te pregatesti deja cu un an si ceva in avans pentru alegeri. Asta nu denota seriozitate? Daca spuneti ca nu, va spun din start ca sunteti niste rautaciosi. Eu zic sa ii lasam sa isi faca sondaje in continuare, sa ramana cu iluzia ca vor castiga ceva, dar la cum stau lucrurile, nici lor nu o sa le fie bine, asa cum nici noua nu ne este. Datoria Romaniei va creste in 2011 cu 40 de euro pe secunda, drept urmare suma totala va ajunge la 460 de euro pe secunda. Nu va strange in spate cand auziti suma asta? Pe mine rau de tot. Nici presedintele FMI nu ne-a scutit si a anuntat, dezamagit probabil, ca suntem la buza prapastiei, adica nu mai au mult pana sa nu mai plateasca salariile si pensiile. Adica va fi un cerc vicios greu de gestionat. Dar pe cine sa intereseze? Ei sunt preocupati de alegeri, fie interne, fie cele parlamentare. Asa ca spre binele viitorului tarisoarei noastre puteti incepe sa faceti economii, ca doar avem de platit in fiecare secunda din anul care vine cate 460 de euro.

In asteptarea unui miracol

Incep sa am o perceptie ciudata asupra timpului, una deficitara de altfel. Ori nu imi ajunge si ma trezesc ca e marti, desi intentionam sa scriu pe blog inca de duminica. De obicei mi se intampla asa cand muncesc in weekend si pentru ca 12 ore scriu la foc automat diverse, seara ajuns sa constat ca nu mai am nicio sclipire ca sa scriu pentru suflet. De altfel, mi se mai intampla sa imi doresc sa treaca timpul repede, pentru ca sunt in asteptarea unui mic miracol, si sper ca fiecare dimineata in care ma trezesc o sa mi-l aduca, gata indeplinit, impachetat in raze de soare. Asa ca ma lupt cu relationarea mea fata de timp....ba trece greu, ba prea usor. Ba imi vine sa fug de scris ca sa pot citi. Cand citesc abandonez pentru cateva minute ca sa scriu un sms. Si uite asa am invatat sa gandesc mai mult in intrebari, bine ticluite de altfel. Un fel de psihologie inversa, dar care nu m-a ajutat intr-o situtie recenta. E nasol cand te tradeaza propria minte, ca corpul stim ca o face mult mai des. Mai dificil e cu mintea. Asa ca am mai multe teme de rezolvat pana la sfarsitul anului, care culmea e din ce in ce mai aproape. E cam plina agenda mea, dar intre timp ma duc sa dorm. Mai ales ca e probabil ca maine dimineata miracolul sa se fi indeplinit.

O alta pagina din viata

Sprijinind toata ziua parchetul, dupa o dimineata cu norisori negri prin fata ochilor, mi-am trait exilul la domiciliu. Si in linistea asta, cotrobaind prin folderele vechi, vazand poze de acum cativa ani, citind una alta, mi-am dat seama, cu ciuda si tristete, ca nu am talent ca sa scriu cronici de film, sa pictez, sa fac piruete. Asta mi-au venit in minte. Si totusi unele lucruri stiu sa le fac. Nu le enumar aici. Tin totusi sa recomand un interviu cu un om profesionist din Romania. Il cheama Calin Georgescu, iar cand l-am intervievat saptamana trecuta, am facut trei pagini de schite si impresii pe agenda mea, pe langa ce a spus el pe reportofon. Rezultatul il puteti citi aici Calin Georgescu: Poporul roman va dainui, criza e provocata de trufie si lacomie.

Despre barbati - un altfel de top

Dupa o sfert de secol pe care il duc in spate a venit timpul sa scriu despre viziunea pe care o am despre barbati. In urma unui exercitiu sustinut de memorie am facut o clasificare, dar din start avertizez cititorii ca este una subiectiva. Pentru ca acum scriu ca femeie, nu ca jurnalista, asa ca restrictiile au fost indepartate.

Barbatii se impart in mai multe categorii si subcategorii. Pornind de la faptul ca barbatii frumosi sunt pentru multe femei ca pantofii: esti mandra cand iesi cu ei in lume, dar doar tu stii cat de durerosi sunt. Exista barbati draguti de pica, dar ciudati. Pentru ca au impresia ca fata care o sa le fie iubita trebuie sa le faca toate mofturile, deoarece ei merita asta. A doua subcategorie a celor aratosi, pe care eu una nu ii inteleg, sunt cei care umbla cu fete urate. Tind sa cred, psihologic vorbind, ca asa se pun in comparatie cu cea de langa ei, dezvoltand un fel de complex al lui Narcis. Mai sunt barbatii inteligenti care se fac placuti doar prin simpla lor prezenta.

In opozitie sunt cei increzuti, care se cred buricul pamantului, dar nu reusesc decat sa te irite prin prostia lor. Mai sunt barbatii timizi, dar cand se dezlantuie ramai socata. Sunt cei care iti fac o prima impresie extraordinara. Ai impresia ca e ultimul gentleman care s-a mai nascut pe planeta asta, dar ajungi sa constati ca te-ai inselat amarnic, iar asta in scurt timp. Barbatii amuzanti, care reusesc sa devina repede amicul femeilor, dar care nu prea are parte de o iubita adevarata, ca nu stii cand glumeste si cand vorbeste serios. Si sunt cei care crezi ca nu au suflet, lipsiti de scrupule. Dar cand ajungi sa ii cunosti, cand ajungi sa iti dai seama ca prin cuvinte putine spun esentialul, nu te mint, desi nu spun tocmai ce ti-ai dori, atunci, ca femeie, iti dai seama ca ii preferi in detrimentul celorlalti.

Si a mai ramas o categorie, una de care te leaga viata, cea a tatilor. Pentru femei ei sunt de cele mai multe ori reperul. Cam astia sunt barbatii pe care i-am cunoscut eu, cu care am legat prietenii, iubiri si momente unice. Nu stiu inca daca am invatat cum sa ii deosebesc din prima, ca sa stiu de cine sa ma feresc sau de cine sa ma apropii. Voi, cititoarele mele, ati reusit?

Another story - Capitolul III

Greu de imaginat, greu de atins, greu de crezut ca tocmai comisese pacatul capital. Nu era vorba de moarte, de trufie, lacomie sau mandrie. Era vorba doar de credinta ei in oameni. Ar fi vrut sa creada, pentru ca uitase cum era, si a crezut. Desi ii era frica, in delirul momentul, febra lucrurilor, s-a lasat dusa de val si a crezut. Expusese cu cateva ore inainte credinta ei ca lumea nu s-a schimbat, cutumele vor ramane acolo, iar comportamentul uman nu se schimba, oricat de multe s-ar spune. Nu a vrut sa o creada, dar nici macar nu a recunoscut ca adevarul era acolo. Mai tarziu si-a dat seama ca a comis pacatul capital: acela de a crede. I-a venit brusc in minte: "Sa nu crezi ce-ti spun acum. Vorbele-mi sunt vant nebun...Sa nu crezi ce-ti spun acum...Chiar de eu iti spun...Vei fii a mea oricum...Sa nu crezi nimic...Chiar niciun cuvant". Brusc a realizat ca din nou nu intelege in ce lume traieste. Prea complicat, prea greu si prea multa singuratate ascunsa in spatele vorbelor.

Cauza efect

Cauza - efect. Principiul psihologic black box - ce intra si ce iese. Doua ganduri care imi staruie in minte de doua zile. Se aplica in viata personala, sociala si politica. Fiecare gest are o cauza, insa, se intampla cazuri, cand nu poti sa prevezi si efectul. Unele lucruri te dau peste cap, altele se dovedesc a fi coicindente ciudate sau spontane. Cert e ca totul are o cauza si un efect.

Zi de marti

Nu sunt superstioasa. Nu cunosc mai nimic din obiceiuri sau traditii, iar horoscopul il citesc doar ca sa ma amuz si eventual sa fac scenarii de genul: cum ar fi fost viata mea daca mi s-ar fi intamplat ce scrie aici. Dar ziua de azi mi-a demonstrat ca a fost marti. De asemenea rational stiu ca e doar o pura coincidenta ca am avut si alte zile ale saptamanii care m-au secat de energie prin inlantuirea de evenimente. Inca nu stiu ce concluzie sa trag, deoarece lucrurile nu s-au "asezat". Voi ce superstitii aveti? Leapsa merge la Anca, Mika si Portase.

Iubirrre....

Cand l-au adus era un ghemotoc mic si roscat, ca o flacara vie. Ne-am pus de comun acord ca o sa se numeasca Ottelo. In doua zile s-a acomodat in noua lui casa. Desi mama este o persoana stricta cand e vorba de ordine, Ottelo a reusit sa depaseasca aceasta etapa si chiar daca facea haos, ea il ierta. Si zi de zi crestea si devenea din ce in ce mai rasfatat si nazdravan. In scurt timp s-a imprietenit cu Johny, iar impreuna hoinareau in tot satul. Johny avea experienta si vechime in cartier, iar Ottelo era cel nou si de rasa. Dar diferentele astea de rasa si varsta nu s-au interpus intre ei, erau cei mai buni prieteni. Desi am incercat eu sa il fac "baiat" de bani gata, sa il invat cu plimbarile in lesa, nu am reusit. Daca ii era somn se punea la mine in brate si nu conta ca stau intr-un picior, atat timp cat el era asezat comod. Mancam impreuna ciocolata, capsuni si toate bunatatile care ni le aducea tata din drumurile lui de prin Europa. Ne desparteam doar cand ma duceam la scoala, dar ma astepta cu incantare cand ma intorceam acasa. Si odata ajunsa auzeam minunile pe care le facea prin vecini. L-am gasit intr-o zi fericit maxim. Era cu o mare bucata de carne in gura. M-am prins ca a facut iar vreo prostie asa ca dupa o lupta apriga am reusit sa ii fur prada. M-am dus la vecina care se plimba nervoasa prin curte. Imi spunea ca a pus o bucata de carne pe masa si acum a disparut. I-am returnat-o. Ottelo a fost pedepsit. In scurt timp plangerile vecinilor, trecuti de o anumita varsta, s-au inmultit. S-a ratacit de doua ori, timp in care eu am plans aprig, dar s-a intors teafar de fiecare data. Intr-o seara am sunat-o pe mama. Am simtit in glasul ei ca ceva nu era in ordine. Mi-a spus ca iubitul nostru Ottelo a murit otravit. Vecinii mei nu i-au mai suportat nazdravaniile si faptul ca isi baga nasul la propriu in oalele lor si l-au otravit. Mama nu a mai apucat sa ajunga la medic ca sa il salveze. Am suferit cu totii. De aceea cred ca multi dintre voi ati avut sau aveti un animal pe care il iubiti si ingrijiti. Din nefericire sunt si altii care le maltrateaza. Ca sa le salveze mai multi oameni minunaţi de la GIA au lansat un proiect unic in Romania: au lansat cartea Iubirrre. Pentru ca mai multe animale să găsească drumul spre casă, Irina Margareta Nistor, Gabriel Cotabiţă, Horia Brenciu, Răzvan Simion, Carmen Tănase, Monica Davidescu, Iulian Vrabete, Dan-Silviu Boerescu, Melania Medeleanu, Roxana Iliescu, Diana Oprea, Luiza Zan, Maria Manolescu, Marius Vintilă, Raluca Moianu şi mulţi alţii au scris poveşti minunate. Cartea a fost ilustrată cu drag de artişti vizuali talentaţi. Iar banii obţinuţi din vânzarea acestei cărţi se duc la GIA, pentru ca mai multe animăluţe să aibă pe cine aştepta acasă. Asa ca nu ratati sa cititi despre Iubirrre in aceste vremuri tulburi.

Another story Capitolul II

Mirosea pericolul propriei stari. Traia cu constienta faptului ca sta deasupra palpairii unei flacari, care se va inteti, si o va arde. Iar aceasta ii va face scrum universul, cladit cu atentie. Uneori parea ca lucrurile se oprisera de la tranzactionare si, astfel, se marea limita de variatie. Poate ca toamna, cu capriciile ei, o faceau dependenta de tot acest algoritm complicat. Se incurca in procente, dar nu renunta. Se culca cu un gand, dar dimineata devenea realista, era ca indicii bursieri. Visa la lumina care patrundea pe fereastra camerei pariziene, la diminetile cand vedea si mirosea marea. Flacara ardea mocnit in continuare, iar mirosul se intetea. Se consola cu faptul ca va renaste din cenusa.

Despre femei si sanse

Multe persoane din jurul meu au inceput sa se reinventeze. Intamplarile au fost de asa natura incat au favorizat, uneori fortat, aceasta intamplare. Printre aceste persoane se regasesc si multe femei, ca asa se intampla. E incurajant sa vezi asta. Despre sansa femeilor in societate am scris un articol pe Pandora's. Se pare ca pana la urma este vorba si de sansa.

Un Guvern....de intelepti

Intelepciunea este calitatea pe care nu o poti obtine prin intermediul a zeci de ani de scoala, desi o poti perfectiona asa. E un fler natural pe care il dobandesti dintr-un cocktail de trairi. Nu la fiecare persoana e aceeasi reteta, de aia e diversitate in lume.

Un personaj celebru, care a fost si conducator, detinator de intelepciune, a fost regele Solomon.
Anca ma intreaba cum ar arata Guvernul meu de intelepti? M-am gandit mult la asta, dar nu sunt sigura ca am gasit solutiile cele mai bune.

Premier: Ader si eu la Mugur Isarescu

Ministrul Economiei: Tot prin rotatie afaceristii care au castigat faima peste hotare

Ministrul Sanatatii: Raed Arafat

Ministrul Muncii: Asta care e acum. Pentru ca mi-a spus ca familia e importanta pentru el, nu functia. Deci are un principiu solid la baza.

Ministrul Agriculturii: Prin rotatie l-as numi pe tata si pe vecinii lui, care trudesc de dimineata pana seara.

Ministrul de Interne: Vasile Blaga

Ministrul Justitiei: Bogdan Aurescu, desi stiu ca acum e la MAE.

Ministrul Educatiei: Multi dintre profesorii mei. Mi-e greu sa nominalizez, ca imi plac toti.

E un Guvern cu putine ministere, nu din cauza crizei, ci din penurie de oameni intelepti.

Propunerea merge la Mada si cine o mai vrea.

Inca o motiune

Si votul. Nu a fost insa cel decisiv.
Emil Boc este asediat de dosare. Pana la urma a scapat cu viata.
Berceanu a facut show. O are "draga" pe Aura Vasile.
Si in Parlament se citeste Ziare.com. Deci suntem tari.
Prietenie PSD - PNL.
Raluca face "balet". Nu e usor.
Cativa agitatori la balcon. Cand i-am intrebat cum au intrat mi-au spus: Se poate intra in Parlament mai usor decat se crede. Eu nu stiu, pe mine ma verifica "la sange", de fiecare data.
Sever Voinescu pare ca viseaza. Oare la ce?
Madalin Voicu este interesat de ce aude.
Unii sunt mai tari. Au iPad.
Parlamentarii sunt in rand cu lumea.
Doamna ministresa nu este convinsa ca are dispozitia necesara pentru o noua zi.
Sa speram ca scrie doar de bine. Eu nu am avut de unde sa stiu.
Premier. Premier Emil Boc.
Sala este inca plina. Deoarece e la inceput.
Ministrul de Externe imparte impresii de calatorie cu Raluca Turcan.
Incepe distractia si se dau ultimele indicatii. Fiecare cu tabara lui.

Trece sau nu motiunea de cenzura?

Peste cateva ore cu un rucsac imens in spate, poseta pe umar si cu ochii mijiti de somn o sa ma enervez pe cei de la sistemul de securitate care o sa imi verifice bagajele la intrarea in Parlament. Va spun ca o sa depun o cantitate insemnata de energie sa imi caut legitimatia de presa, dupa care o sa imi caut un loc pe mocheta pufoasa, si rosie, o priza valabila unde sa ma asez eu, un laptop si un aparat de fotografiat. O sa fie agitatie mare, asa cum a fost si la motiunea trecuta. Rumoare, jurnalisti, microfoane, tocuri, pasi grabiti si multa vorbarie. Pai cum voi nu stiati ca asa se conduce tara asta? Adica cum? Prin vorbe dragii mei. Cat despre rezultat eu merg maine pe principiul: Ca ai grija ce iti doresti, ca s-ar putea sa primesti. Adica Opozitia s-ar putea trezi maine, dupa numararea voturilor, (asta daca o face Roberta, ca stim deja ca sta bine la capitolul asta) cu motiunea trecuta. Si cum o vorba din batrani spune sa nu ii ceri lui Dumnezeu mai mult decat poti duce, ramane de vazut cum stau cu credinta parlamentarii care au visat doar la putere, dar nu sunt siguri ca au si instrumentele necesare sa o struneasca. Si Puterea joaca dur, dar cum au un jucator in spate, cred ca au un Joker in mana. Cert e ca la sfarsitul zilei imi propun sa nu produc panica la sistemul de Securitate de la Camera, asa cum am facut-o la motiunea trecuta. Cum asa? Pai am uitat sa va spun ca in spontaneitatea mea mi-am lasat o geanta aiurea pe hol si lumea era panicata:)). Am scapat doar cu un avertisment atunci, asa ca de data asta o sa incerc sa fiu cu capul pe umeri.

Pe scurt

Cum te simti cand altii iti povestesc momente din viata ta de care nu iti aduci aminte? Dar cand e vorba de viata unei persoane care reprezinta amintirea a milioane de oameni? In seara asta am vazut "Autobiografia lui Nicolae Ceausescu". Pentru ca sunt multe de spus o sa revin cu un post detaliat. In alte ordine de idei e o saptamana agitata. Si cand spun asta ma refer la viitorul multora dintre noi. Pentru ca pe langa motiunea de cenzura, politicienii mai dezbat si niste legi importante pentru noi, adica cea a Educatiei, Salarizarii, dar si bugetul pe anul viitor. Sa speram, ca intr-un moment norocos, vor decide sa fie bine. Doar speranta o mai avem.

Fericirea are forma de cerc?

Sunt momente care fac diferenta. Fie ca vorbim uneori de secunde, de cuvinte, de mirosuri, de imagini sau de cantece, ele ajung sa faca diferenta. Poate de aia uneori trebuie sa iti imaginezi ca fericirea are forma de cerc.

Elizabeth Gilbert scria in romanul "Ultimul barbat american" ca societatea actuala tinde tot mai mult sa se insingureze, sa traiasca intr-un "patrat".

Autoarea constata ca oamenii locuiesc in spatii patrate, se uita tot mai mult la televizor, stau la calculator si muncesc tot mai mult, in birouri patrate, sperand ca astfel vor castiga mai multi bani ca sa se distreze in timpul liber. Insa, problema vine in momentul in care constientizeaza ca de fapt nu mai au timp liber, iar daca il au nu stiu ce sa faca cu el.

Chiar asa, voi stiti ce forma are fericirea?

Toamna stenogramelor: Mogulii mici se dau in "petec"

Ambitiile mele de tanar jurnalist care da din coate par sa dea roade. Sau poate ca aparitia mea de "diva" de la Congresul PSD a impresionat, iar lumea a luat act de prezenta, de numele meu. Pana la urma urmei nu mai conteaza care sunt motivele. Cert este ca sursele incep sa dea roade si mi-a parvenit, la marele fix, niste stenograme incendiare.

Si cum vorba lunga - saracia omului - va las sa va delectati.

CP Salut ba, mogulas mic, ba pacalici politic!
NL Sa traiesti, gaozar de blog, ce faci?
CP Uite bine, numar banii de la Leac. Ai vazut articolele de astazi?
NL Cine, ma, ala micu, Reactionarul? N-ai discutat cu el?
CP Ba, pana mea, i-am zis ce si cum, ca n-are voie subiecte delicate, dar e ca si la Dutuleasca
NL Cand ai decolteu, iti permiti?
CP Nu, ba, cand lucrezi pentru noi, dai in aia mici si-i lasi p-aia mari sa treaca. Asta nu si nu, Ponta in sus, Crin in jos
NL A platit taxa de protectie?
CP Cica a trecut pe la Drakkar, da, dar p-aia nu-i mai crede nimeni, pana si mie mi-au cerut bani ultima data
-------------------------------
CP Ba Larsutule, cand bagam si noi cu suspendarea lui Basescu, ca urla toti?
NL Pai vorbeste cu Apostolescu, ala-i prima voce. Aia de la Coltu Strazii vorbesti tu, ca-s deontologi..
CP Daaa, mari deontologi, l-am prins pe ala mai desteptu' dintre ei prin strainatati, cica venise la spa. Da' ce ba, i-am zis eu, la mine la spa n-ai veni? Si s-a rusinat..
NL Eh, n-ai cu cine..
CP Da, p*la mea. Ba si l-am sunat pe Selaru si i-am zis
NL Ti-a raspuns la telefon?
CP Eh, rahat, mi-a raspuns cu Banca Personala a Romaniei, Micul Isarescu la telefon, aveti argint? Si cand i-am zis cine sunt, mi-a inchis.
NL Hahahahah, pai la ala tre sa vorbesti cu domnule profesor, alte alea
CP Imi bag p*la. Proasta meseria asta de mogul, frate, nu mai poti face nimic cu oamenii in ziua de azi. Cine dracu' ne-a pus?
NL Eh, cine. Noi.
CP Mda, mai o fata, mai un picior de bloggerita..
NL Poate tu.
CP Eh, ma bat peste gura oricum, daca m-ar auzi Medusa...
NL Te aud altii..
CP Cine sa te auda ma, fii serios. Vorbeam si cu Cristi Andrei mai devreme, nu te asculta nimeni, suntem prea mici..
NL Calin e prea mic?
CP E, Calin... Hera-i prea destept, n-ai vazut ca a venit abia la a nu stiu cata intalnire?
NL Ne stie de rai. Daca-l vad pe Visan cu palaria aia pe-o strada intunecata si eu m-as speria.
CP Deh. Ba, ai vorbit cu Zabava?
NL Despre ce?
CP Stii tu.. Zicea ca se intelege cu Chinezu, poate bagam si noi un advertorial, ceva de doamne-ajuta
NL Unde ma, la ala? A fost cu mine la Congresul lui Victor, nu se baga.
CP Pe mine ma injura de pedelist tot timpul..
NL Pai si nu esti?
CP Hai sifon.
NL Numara banii aia.
CP Numar cu skortzy aici. Cica nu castigam cat aia mari. Sa vorbim cu Dragos Stanca.
NL Nu e de nasul nostru. Trimite-l p-ala micu nou.
CP Ai vazut ca iar te-a injurat Zoso?
NL Da, i-am dat niste maruntis lui Sorinache sa se ocupe de labagiul ala mic si asta i-a bagat in cisterne si i-a trimis in Indonezia. Sa injure acum, e criza, n-am alti bani...

Inima de piatra?

Nu am sustinut niciodata ca detin adevarul absolut. De asemenea cand intalnesc persoane de genul asta cer argumente. De fapt, eu am nevoie de argumente mai tot timpul. Desi sunt pornita sa scriu despre un anumite subiect, realizez in acest moment ca e inutil. De ce? Pentru ca am constatat ca argumentele nu tin in fata rautatii. Daca esti animat de rautate, putine lucruri te vor intoarce din cale. Parca vad tot mai des oameni animati de sentimente opace, care vorbesc, cunosc multe, dar in fapt nu incearca decat sa se ascunda. Poate si vremea asta de toamna acopera zambetele. Eu am ales sa sfidez ploaia "colorandu-mi" unghiile cu roz si albastru. Mi se pare ca se potrivesc cu frunzele galbene, pacat ca nu imi mai permit sa merg desculta. Si in plus, desi unii par ca au inima de piatra, stiu ca nu e asa. E doar o tentativa de a proteja o inima de sticla, fragila si trecuta prin focul pasiunii.

Eterna zi de vineri

Vineri spre sfarsite e momentul zilei pe care l-as reedita in fiecare zi, sa se repete asa pentru o lunga perioada de timp. Desi pentru mine este una dintre cele mai obositoare zile din saptamana. Doar in concediu, dar nici atunci, lenevesc vinerea. Insa dupa ce termin cu treaba si ma linistesc, totul pare ca are sens. E momentul in care se da adunarea, se fac planurile, ma intalnesc cu prietenii. Adica incepe viata "de dupa birou".

Si pentru ca tot aveti timp si e pe "tihna" puteti sa cititi lucruri frumoase. Azi incep cu O cafea cu Ea, zece minute pe Facebook… şi al treilea Ducu Bertzi, adica textul de vineri a lui Alecu.

Ma bag si pe mine cu textul de pe Pandoras. Indraznesc sa merg mai departe si sa recomand si cartea din care m-am inspirat, Idiotul.

Si ca recomandare saptamanala, in mod special pentru fete, recomand The cherry blossom girl. E faimoasa in afara, printre bloggeri, iar surpriza mare e ca si-a facut rochia de mireasa in Romania, la Bucuresti, la Maria Lucia Hohan.

Alt "data viitoare"

Invalmaseala de reactii care se pregateau sa o atace a luat-o prin surprindere. La suprasaturatia simturilor nu se asteptase. Cel putin nu intr-o perioada ca asta. Se simtea ca un cuvant pus aiurea pe un motor de cautare, iar optiunea era cautare, nu "Ma simt norocos". Se obisnuise cu ideea ca resorturile sortii nu atarna tot timpul in talerul dorit. Prea multe intamplari din viata erau puse in ultimul timp sub semnul "data viitoare", un echivalent al unor scuze emise de oameni care preferau sa isi construiasca imaginea in mod providential. S-a asezat pe suprafata tare si a inchis ochii. S-a lasat cuprinsa de reactii, de la scarba, pana la delir. De acum astepta ca acel "data viitoare" sa se materializeze in azi, acum, aici. Actiune.

....

Poti incerca sa fortezi mana, la propriu sau la figurat, dar sa nu obtii nimic. Poti incerca sa tii palma caus, ca sa cada din ea ce ai reusit sa aduni. Mai poti sa tii pumnul strans, iar printre degete sa se scurga ce ai tu mai pretios. Insa ce te faci cand ai incercat toate variantele si rezultatul a fost unul dezastruos? Cred ca e recomandat sa ridici mainile sus si sa faci semnul de adio. O lupta fara cauza nu merita purtata niciodata. Iar lupta pentru care inventezi cauze, care nu exista, este cea mai mare risipa de energie. Din cand in cand eu ridic mainile.

Nostalgii

Zilele ploioase ca cea de azi imi aduc aminte de acasa. Imi aduc aminte de focul care ardea mocnit in soba, de serile lungi pe care le petreceam cu buni si cu mama, la povesti. Aici timpul trece altfel, nu neaparat mai repede, dar are o dimensiune "moderna" ca sa ii spun asa. Si totusi cand ploua, fie ca sunt acolo sau aici, sunt nostalgica.

Cantarea Cantarilor - varianta moderna

Cu nasul pitit sub plapuma, cu mintea intre vis si realitate intinde mana dupa telefon. Printre gene verifica daca mesajul care anunta minunea a fost scris. Nimic. Cu gandul ca inca nu s-a inventat telefonul care sa permita utilizatorului sa scrie un sms cu puteri supranaturale, a adormit din nou. Si in vis intamplarile au venit ca o avalansa. Era asemeni gradinilor pe care le descria Solomon in Cantarea Cantarilor. Cautarea fericirii s-a dovedit uneori un esec pana si pentru cel mai mare intelept al lumii, asa ca ce rost avea sa mai incerce si ea? Si totusi gradina lui ii placea. In spate auzea vantul si goana. Probabil de aici s-a inspirat el cand a scris in urmatoarea lui carte, Eclesiastul, ca totul e goana dupa vant. Pentru ea insa vantul ducea departe realitatea. Ciudat mod de a intretaia visul cu realitatea. Brusc dupa un colt a aparut el. Si de parca lucrurile nu ar fi suficient de complicate a aparut si inteleptul. Avea o sabie in mana. Asa cum i se povestise mai demult ca facuse si in cazul mamelor care se luptau pentru acelasi copil. Ea statea intre sabie si el. Inteleptul i-a cerut sa aleaga. Viata sau provocarea. S-a trezit. Mesajul cu minunea pe care il astepta a trezit-o. Si brusc intrebarea inteleptului din vis avea sens. Provocarea ei era el. Si acum, ca tot s-a trezit, a plecat in cautarea lui.

Provocari

Rar mi se intampla sa nu am parte de cate o persoana care sa reprezinte o adevarata provocare pentru mine. Chiar daca uneori imi doresc ca lucrurile sa mearga mai usor, simturile, gandirea si instinctul imi sunt puse la incercare, mai tot timpul, de acea persoana. Si in momentul in care decid: Gata! Pana aici!; realizez ca nu pot sa o las balta. Provocarea e mult prea mare pentru a fi abandonata, iar eu continui. De asemenea sunt convinsa ca odata ce am atins scopul, se pierde ceva, iar inevitabilul se produce. Din nou sunt pusa in situatia sa am de-a face cu cineva care reprezinta o adevarata provocare. E alcatuita din multe contradictii. Cand rezolv una, ma lovesc de alta. Am renuntat la joaca, dar intr-un anumit context am realizat ca tocmai aia ma facea fericita. Si am revenit in ring. E un antrenament dur, dar tot nu pot renunta la provocare. Ma intreb oare daca merita, daca vreau sa reusesc sau daca vreau doar sa ii arat ca s-a inselat?

Aniversare personala

Afinitatile si unele lucruri, pe care initial le consideram coincidente, ajung sa sfarseasca in certitudini sau prietenii. Dar se intampla uneori ca ceea ce spuneai ca nu iti doresti sa faci, sa faci. Si dupa ce ai decis asta ajungi sa dezvolti o relatie si o pasiune. Nu una bolnavicioasa, ci una durabila, cu beneficii si satisfactii. Iar situatiile astea te pun in postura omului care recunoaste ca nu are rost sa isi ghideze traiectoria vietii pe cuvantul: eu niciodata... Si la mine 1 octombrie are istorie. Este una "juna" pentru ca implineste doar trei ani. Acum trei ani, pe 1 octombrie, ma mutam la Bucuresti. Era oficial. Dupa doi ani in care imi imparteam somnul si viata intre Iasi, tren si Bucuresti, venise timpul sa oficializez relatia cu orasul pe care il uram in adolescenta. Paream stinghera si pierduta. Stiam ce vreau sa fac, dar nu se intrezarea nimic la orizont. Imi pierdusem simtul orientarii, drept urmare am luat autobuzul in directia gresita. Dar nu am disperat, doar nu era prima data cand o luam de la capat intr-un oras nou. Imi mai impartisem viata, in capitole de patru ani, in total opt, Cluj si Iasi. Acum e capitolul Bucuresti. Inca nu stiu pe ce perioada se intinde, dar cei trei ani mi-au oferit multe. Si printre ele pe Anca. Si pentru ea 1 octombrie inseamna ceva. De aici cred ca coincidentele ascund ceva frumos in spate. In cazul de fata o prietenie.

Udrea stie sa momeasca

Cineva imi explica cum sta treaba cu "cererea" si "oferta" pe piata combinatiilor dintre barbati si femei. Teoria era strans legata de principiile dupa care se pescuieste, de momeala si de pescar. In acest context citind tot mai multe articole legate de ambitiile doamnei Udrea ma intreb ce momeala o fi folosit ca sa il ademeneasca pe "buldogul" Blaga ca sa ii iasa socoteala? Nu stiu cat de reala este puterea de a influenta a ministresei blonde, dar tind sa cred ca se merge pe un principiu care se intalneste la tara. Adesea, cand era mica, am auzit asta: Cand iti iese o vorba, asa iti ramane!. Cam asa cred eu ca e si la Elena Udrea. I se atribuie mai mult credit decat ar trebui, hiperbolizandu-se capacitatea ei de a trage sforile. Dar se pare ca nu conteaza pentru ca vorba s-a raspandit, iar capitalul ei "de a fi femeia care drege, spanzura si taie tot" s-a amplificat. Chiar tind sa cred ca e avantajos asa pentru ca ea nu trebuie sa depuna foarte multa energie, doar sa intervina pe ici pe colo. Cu toate acestea i-am anticipat in vara miscarile.

"Si poate ca asa Romania anului 2011 ne va aduce gradina Edenului inapoi, in varianta mioritica, cu o blonda la conducere, iar noi restul, peisaj decorativ", scriam in iulie la Palatul Sutu.

Cert e ca Elena Udrea stie cum sta treaba cu momeala. Asa ca adversarii ar trebui sa fie atenti in ce ape inoata.

....

Inspectam ieri folderele cu poze din laptopul de la job. Si am ajuns si la cel de "Fashion". O parte din viata mea, nu doar un folder din laptop, e strans legata de moda. Acum un an acordam si o mai mare importanta acestui aspect, dar intre timp prioritatile s-au modificat. De fapt nu cred ca s-a schimbat clasamentul, dar pe acelasi loc cu moda a mai intrat si altceva.

Schimbarea perpetua

Totul este intr-o continua schimbare. Ca si oamenii de altfel. Cei care cred ca fiintele umane nu se schimba sustin o teorie gresita. Si asta pentru ca e culmea sa crezi ca esti la fel cum erai ieri. Poate la prima impresie asa pare mergand pe premisa ca ne dezobisnuim greu de obiceiurile proaste. Si totusi subconstientul nostru inmagazineaza toate lucrurile, conversatiile si experientele pe care le traim zilnic. Deci, in concluzie, se petrece o schimbare. Azi nu ai cum sa fii la fel ca ieri, asa cum si maine lucrurile se vor schimba. Nu vorbesc aici de lucruri de mare anvergura, ci de cele mici, care la un moment dat vor face diferenta. Te schimbi incercand sa te ascunzi de tine, incercand sa te ascunzi de altii, desi lupta in principal e sa ramai la fel. Ce "natie" de neintelesi sunt oamenii, pentru ei insisi, dar si pentru cei din jur. Poate tocmai pentru faptul ca ei cred ca schimbarea inseamna o minune, cand de fapt ei sunt intr-o continua schimbare, dar nu inteleg asta. De aceea e mai greu sa tina pasul, sa relationeze cu ei, dar si cu cei din jur.

Mai nimic

Se spune ca din suferinta vietii se naste viata bogata a spiritului, inspiratia, adica faimoasele "flori de mucegai" care l-au facut celebru pe Arghezi. Si daca asta nu se intampla nu esti decat un mediocru care isi tarsaieste picioarele de ici - colo, doar asa din inertie. Sau poate nu. Poate esti doar sub zodia lenei de toamna sau a asteniei patronata de sloganul: nascut adormit, trait in somn si mort tot in somn. Nu toata lumea poate sa fie activa, asa cum nu toata lumea are super talente. O reinventare este uneori binevenita, dar nu tot timpul.

In orice caz daca ati ratat ceva nu e nicio problema. Si altii s-au trezit mai tarziu, dar au avut doar de castigat.

Si de asemenea daca cautati sa intelegeti realitatile vietii cititi acest comentariu.

Viviene Reading - "If a man bangs his fist on the table, it is considered manly, he is defending himself. If a woman bangs her fist on the table she is hysterical," she told reporters at a press conference in Strasbourg, according to AFP news agency.

Iar publicului meu feminin ii recomand acest articol, in franceza.

Septembrie inseamna moda

Septembrie inseamna moda. Luna septembrie este definita de noi trenduri, iar designerii dau tonul. Poate nu toata lumea le urmeaza, dar o femeie moderna nu trebuie sa le neglijeze. Nu e neaparat necesar sa poarte piesele care apar pe podiumurile de moda, poate nu si le permit, dar documentarea este esentiala. Porti ce iti vine bine din garderoba, dar in acelasi timp poti sa fii si la moda daca te aliniezi macar cromaticii si stilului decretat.

Asa ca fiti atente putin aici. Toamna asta se poarta:

1. Rosu aprins. Se spune ca doar femeile puternice adopta tinute rosii.
2. Mortal Kombat. Adica? O combinatie intre printul animal si Catwoman. Deci bad girl.
3. Tocurile cui. Dureros de incomode, dar cand o toti barbatii bine o sa intoarca capul dupa voi pe strada o sa treaca totul.
4. Lanturi. Nu stiu daca e de vina criza, dar bad girl e icon in sezonul asta. Asa ca fetelor cautati "lanturile" si impuneti respect:)).
5. Inainte! Mars! Titlul poate parea indecent ca sa ii spun asa, dar de fapt nu e vorba decat de tendintele militare in moda sezonului. Si nu e vorba de celebrele imprimeuri, ci de croi.
6. Elastic Girl. Doar stim ca trebuie sa avem cat mai multe calitati pentru a fi puternice. Asa ca nu e suficient sa fiti doar bad, trebuie sa fiti si "elastic".
7.Totul sau nimic! Nu mai acceptati jumatati de masura. Principiul merge si in cazul tinutei. Asa ca acordati importanta si accesoriilor, dar si nuantei lacului de unghii. Totul trebuie sa fie asortat si ingrijit.
8. Scolaresc. Din cand in cand nu strica putina inocenta. Asa ca un rucsac sic o sa va aduca aminte de zilele de scoala. Ca tot e septembrie.

Cum poti disciplina gandul?

Brusc in acest moment m-am suparat pe mine. Desi as putea crede ca e vorba de insomnia care ma chinuie de cateva zile. Dar aveam o mie de idei si toate mi se pareau asa dragute. Iar acum nu imi vine niciuna in minte. Am asa doar franturi. De genul: Politicienii se lupta acum ca niste lupi flamanzi pe un hoit. Frumoasa imagine nu? Avem si altele dragute, legate de un tatuaj. Nedefinit ca forma, doar locatia este stabilita de ceva ani. Incerc sa imi disciplinez gandurile. Si asta doar pentru ca cele mai geniale idei ma lovesc cand sunt in pat, inainte sa adorm, iar haul le inghite. Daca stie cineva cum sa fac asta, adica sa disciplinez gandurile, sa imi spuna.

Se intampla ceva in spatele cortinei

Prea multe voci au inceput, asa soptit, discret, sa imi spuna ca undeva in spatele cortinei se intampla ceva. Nu e vorba de discretie maxima acolo, insa pentru cei pentru care "unele lucururi sunt frumoase, dar nu prea" sau pentru cei care se "revergoreaza", sunt de domeniul fantasticului. Ei vad ambalajul, adica ce li se arata. Poate sunt preocupati de ce o sa manance sau de altele, dar cred ca in acelasi timp se lasa inca pacaliti. Sa dibuiesti adevarul in ziua de azi este extrem de greu. Si poate nu pentru ca totul este o minciuna, ci pentru ca adesea se prezinta doar o parte din el. Iar asta este adevarata arta, atunci cand faci pe cineva sa creada ca esti sinceritatea intruchipata, dar de fapt ii vinzi doar adevaruri trunchiate. Unii ar putea spune ca si asta e o minciuna, dar altii stiu ca nu e asa. De fapt e o anexa a adevarului. Ce se intampla in ultimele saptamani in politica sta marturie la ce am spus mai sus. Au inceput sa iasa la suprafata lucrurile anexa, menite sa distraga atentia, insa ele sunt doar o parte a adevarului, o poleiala aruncata peste un lucru vechi, care are deja cicatrici. E ca si cum o femeie incearca sa ascunda semnele unei acnei puternice, dar netratata, cu fond de ten. Se cosmetizeaza ceva, dar la apropiere cicatricile se vad. Cert este ca in spatele cortinei se intampla ceva, iar ei intre ei stiu adevarul, iar acolo conteaza doar cine e mai tare si mai rapid. Cine stie sa faca nodul mai repede, ala va castiga. Iar romanii raman impartiti: unii care stiu ce se intampla, dar nu stiu ce sa faca, altii care pleaca, altii care se "revergoreaza", iar altii ca mine care incearca sa refaca adevarul intreg si sa il spuna si altora.

Prezent si viitor

Intrezarea, dar isi pierduse exercitiul de a previzualiza. Vizualiza doar cand era pusa in fata situatiei. Spre deosebire de el care mereu credea ca stie ce se va intampla in viitor, asa ca isi lua masuri de precautie si rata esentialul. Si in universul lor paralel s-a facut, absolut intamplator, o legatura. Era ca si cum la capatul dealului, unde cerul pare impreunat cu pamantul, nu s-a schimbat nimic. Adica distanta a fost parcursa, iar acolo, intr-adevar cerul a ramas impreunat cu pamantul. Asa si la ei, desi era imposibil de crezut, ca ceva se putea intampla cu adevarat. Ea l-a invatat cum sa reactioneze in situatiile de moment, iar el a invatat-o sa vada mai departe, prin prisma calculelor, care nu sunt impiedicate de probabilitati. Si totusi ceva s-a pierdut, iar acea capsula s-a spart. Asa ca cerul s-a despartit din nou de pamant. Totul s-a petrecut cu calm. Ea stia ca trebuie sa actioneze pe moment, gandindu-se insa si la ce a invatat de la el. In timp el si-a dat seama ca a fost batut cu propriile arme. Ea stia acum sa previzualizeze, iar la momentul potrivit si el a reactionat pe moment. Si din nou ce era paralel s-a intersectat.

Bunatatea intruchipata

In ultimele zile am invatat ca atunci cand te pui sa dormi nu e bine sa ai inima incarcata de lucruri negative. Pentru ca viata este scurta si exista sanse sa nu te mai trezesti. Tot zilele astea mi-am adus aminte de momente dragi mie, petrecute alaturi de o fiinta pe care am iubit-o enorm. De doua ori in 25 de ani am vazut-o cu adevarat nervoasa, in rest avea mereu o vorba buna pentru cei din jur. M-a invatat multe prin felul ei de-a fi, iar acum am realizat pe deplin ce influenta mare a avut in viata mea. Viata e scurta, iar bunatatea e tot ce ramane, adica e ceea ce isi aduc aminte oamenii cand tu nu mai esti.

Septembrie puber

Dialoguri mute, tinute in minte, in care personajele devin modele de comunicare. Monologuri stupide, tinute cu voce tare, in fata oglinzii sau a monitorului. Tipete aruncate printre usi trantite, dar uneori lasate intentionat larg deschise, ca sa nu dauneze ecoului. Injuraturi aruncate printre dinti, pentru ca deh, domnisoarele sunt niste "lady", care au crescut la "pensionul" vietii, unde maxima obscenitate era intrupata de cuvantul "ce dracu". Privirea tampa pe ecranul telefonului cand astepti sms-ul care sa te invete cum sa treci pentru lucrurile care iti sfideaza logica. O foaie de hartie, niste litere, niste cifre si un creier care refuza sa inteleaga. O fata acoperita pe jumate de niste ochelari supradimensionati, casti in urechi, iar ochii pititi dupa sticla fumurie urmaresc iuresul. O revista uitata pe canapea, insa gandul undeva departe, fara tinta. Receptorul telefonului fix atarnand, iar ea pitita intr-un colt, pentru ca uneori vestile se digera mai bine daca esti impresurata de unghiuri. Viziune nocturna, in 3D, pentru ca Caleea Lactee se vede mai bine sub apa. El, undeva departe, seteaza alarma. Ultimul gand inainte de somn: sa o trezesc pe ea. Insa ea, nu are nume, e ceva ce ii umple viata, dar nu vede asta. Ea asculta, dar inainte stinge lumina. Si citeste in somn propriile ganduri. Cand o sa fie trezita ii va spune. Pacat ca somnul va fi amnezie, iar ziua va fi doar o alta zi de toamna, de septembrie puber, in care se va schimba ceva, desi toate vor ramane la fel.

E vremea povestilor

De vreo cateva saptamani imi place sa aud si sa spun povesti. E ca si cum as reedita o parte din copilarie. Nu am nicio nostalgie in mod special, dar imi place sa imi imaginez si sa creez. Mai mult chiar, imi place sa stau la povesti. Parca uitasem cum e, dar am redescoperit cum se face asta. Si discutiile sunt placute chiar si cand se fac intre doua persoane care aparent la prima vedere nu au nimic in comun, insa descopera pe parcurs ca au mai multe decat si-ar fi imaginat vreodata. Poate si nostalgia toamnei ma indeamna la asta. Asa ca eu o sa ascult, spun si citesc povesti, incercand sa ma detasez cat mai mult posibil de vestile proaste.

Primul gand

Nu de putine ori mi se intampla sa spun ca nu e nimic nou in ceea ce vad sau aud, insa acum o ora mi-am dat seama ca lucrurile nu sunt chiar asa. Am incercat sa imi aduc aminte cu ce gand m-am trezit in fiecare dimineata a anului 2010. Ei bine nu mi-am adus aminte prea multe dimineti, poate doar cateva asa, care s-au dovedit a fi mai exceptionale si iesite din rutina. Dar despre gandurile din restul zilelor nu mai stiu nimic. Ei bine aici e noutatea, inseamna ca in fapt dorm mai mult timp decat as crede. Sper ca primul meu gand de maine dimineata sa ramana in amintire si sa imi aduc aminte de el toata viata. De ce? Pentru ca primul gand iti determina intreaga stare din acea zi.

Mi-e dor de un film bun

A fost si luna plina si nebunia cu drepturile de autor azi, iar cei din jurul meu au fost foarte agitati. Eu mi-am consumat portia de nervi cu DA in urma cu cateva saptamani, iar acum am ajuns la starea de resemnare. Asa ca in seara asta am spus sa ma relaxez uitandu-ma la televizor. Numai ca am o gramada de programe, mai nou, dar nu am avut la ce sa ma uit. Asa ca mi s-a facut dor de un film bun de a lui Woody Alen, de un film nou regizat de Guy Ritchie si de un nou serial palpitant care sa nu ma lasa sa dorm noptile. Se aude la Hollywood? Eu asa sper.Si totusi am reusit sa ma amuz butonand televizorul: Procurorii isi vor incerca maine norocul incercand sa deschida un al treilea dosar fabricat viitorului presedinte al Romaniei Dan Diaconescu. Sper sa nu mi se opreasca rasul in gat la un moment dat. Inca mizez pe inteligenta alegatorilor, desi e un risc mare de tot.

Etape

M-am pierdut printre amanunte, dar si probleme mari. Dar parca nu sunt doar ale mele. Ajungi intr-un moment in care le mai porti si pe ale altora, ca asa e in viata. Unii se consuma, iar altii traiesc mult. Cu toate astea in ultimul timp am auzit multe povesti de viata. Si de asemenea am realizat ca se intampla sa asist la un proces de dobandire a intelepciunii, a definitivarii unor personalitati, care erau conturate, dar parca acum e ceva mai mult. Iar asta li se intampla prietenelor mele bune, nu sunt multe, dar sunt ale mele. Si uite asa ajung si eu sa trec prin acelasi proces. Si am mai avut o revelatie azi. Daca vreti sa stiti despre ce e vorba cititi pe Pandoras.

Lumea de dincolo de ferestre

Privirea se odihnea pierduta intre cele doua arcade inalte, iar soarele ii lumina degetul mare de la piciorul stang. Camera era inalta, cu geamuri supradimensionate, care parca erau o invitatie spre explorare. Pe noptiera erau aruncate mai multe carti, iar printre titluri se puteau zari si "Doamna Bovary". Desi vremurile pe care le traia ea erau diametral opuse cu cele de atunci, simtea ca pe undeva o intelegea. Dar acum totul pare fad cand se uita din nou pe ferestrele inalte cat peretele. A mai aruncat o privire prin camera. Se recunostea in toate lucrurile de acolo, de la afisul cu Marilyn Monroe, pana la rochia aruncata neglijent pe scaunul de la masuta de machiaj. Azi a fost ziua cand a inchis telefonul dupa ce i-a trimis un sms: Te astept acum! Nu maine, nu mai tarziu, acum. A uitat de tot ce ii ocupa mintea, de visul ciudat de azi noapte si s-a pus cu capul pe perna. La scurt timp a auzit soneria. El a venit. Ferestrele au fost acoperite. Brusc era prea multa lumina. Scanteile nu pot fi vazute decat in intuneric. Nu era o noapte cu ploaie de stele, era zi. Dar acolo, in camera inalta, erau scantei. Telefonul a ramas inchis pana a doua zi, cand grabita si-a pus rochia si a plecat sa vada ce e dincolo de ferestre.

Ce iubesc???!!!

Fie ca iubesc, fie ca urasc ma dedic intens acestui lucru. Insa atunci cand urasc ceva de obicei consum repede sentimentul, dar cand e vorba de iubire lucrurile iau alta intorsatura. Si nu ma refer aici doar la iubiri pentru sexul opus, ci la intelesul deplin al acestui cuvant.

Sunt multi oameni pe care ii iubesc, dar si lucruri sau stari. Si totusi daca ar fi sa fac un top, tot mi-ar fi greu.

Iubesc muzica, fara ea as simti ca nu sunt completa. Imi schimba starea de spirit si ma ajuta sa ma concentrez. Iubesc de cele mai multe ori meseria pe care mi-am ales-o, mi-am dorit sa fac asta de mica copila. Ciocolata, pe mine, prietenii mei, INTERNETUL, sa citesc, sa scriu, sa ma plimb, sa ma uit la seriale si filme, sa povestesc cu prietenii, sa raman singura acasa din cand in cand, sa gatesc, sa scriu sms-uri iubitului, pe soramea si familia, hainele, parfumurile, Coco Chanel, blogurile si vacantele.

Dani a vrut sa stie ce iubesc, asa ca i-am spus. Sper sa si tina minte:P.

Summer 2010 - partea a II - a

Ponta musca mana care l-a hranit

Cred ca pana la urma pot sa inteleg multe cand ma gandesc la comportamentul politicienilor. Pot sa fiu intr-un mic procent in asentiment cu setea lor de putere, bani influenta si vise marete, dar in unele lucruri nu voi putea sa ii inteleg niciodata. Si cand spun asta o spun pentru ca ma gandesc ca ei sunt toti la fel si ar trebui sa se inteleaga intre ei. Chiar nu inteleg de ce Ponta s-a apucat sa muste mana care l-a hranit, adica pe Geoana. Ma tem ca el inca nu a invatat ca imaginea de lider profesionist si recunoscut nu se face doar prin defaimarea celui care a fost inaintea ta. Si in plus, parca imi suna a comportament copiat tocmai de la partidul pe care il uraste cel mai mult. Adica? Pai cum PD-L o tine mai tot timpul cu greaua mostenire, asa face acum si Ponta cu Geoana. Ba ca nu era disciplina, ba ca una, ba ca alta, dar uita ca a facut si el parte din echipa. Oare se teme tanarul Ponta tocmai de Geoana? Nu credeam asta pana acum, dar incep sa am dubii. Domnule presedinte social democrat eu cred ca e urat sa musti mana care te-a hranit. As intelege daca ai ignora-o, dar asa te-ai discreditat din nou.

Summer 2010 - partea I